Descriere

Simptome: puncte, noduli, sau pete albe mici pe aripi, corp sau branhii. Pestele poate produce mucus in exces, poate sa aiba probleme de respiratie (grisul invadeaza branhiile), sa aiba aripile zdrenduite, sa nu aiba pofta de mancare si sa aiba ochii incetosati. Punctele albe pot sa nu fie evidente pe pestii colorati sau daca infectia se afla doar in branhii. Alte indicii pot fi frecarea sau scarpinarea de decor sau substrat, inotul anormal, statul la suprafata apei sau pe fundul acvariului, letargie sau respiratie rapida.

Aceasta boala este una dintre cele mai comune maladii specifice acvariilor de apa sarata, cealalta boala fiind boala de catifea marina, si este cauzata de un ciliat (un protozoar) numit cryptocaryon. Boala este deseori confundata cu boala de catifea (Oodinium). Deoarece tratamentele pentru cele doua boli sunt complet diferite, diagnosticul stabilit trebuie sa fie unul sigur. Punctele din boala Cryptocaryon sunt mai mari si pot fi zarite cu usurinta. In cazul Oodinium, punctele sunt asa de mici incat pare ca pestele are pudra de zahar presarata pe el si sunt dificil de distins punctele individuale. Diferentierea dintre cele doua boli se face cu mai multa usurinta la microscop: organismele de Oodinium seamana cu mingi negre la o marire de 100 – 200 de ori. Organismele de Ichthyo si de Cryptocaryon contin inauntru lor un nucleu sub forma de potcoava.

Aceasta boala poate sa apara in mediile cu stres excesiv, apa de proasta calitate si fluctuatii ale temperaturii apei. Poate sa apara si atunci cand in acvariu este introdus un nou peste care este purtator.

Acest parazit are patru stadii de viata care pot dura pana la 38 de zile, depinzand de temperatura mediului. El afecteaza pestii marini si de ape salmastre.

De obicei, acvaristii sunt obisnuiti cu etapa in care protozoarul infesteaza gazda si cand apar punctele mici albe. Din pacate, acest indiciu este si motivul pentru care eradicarea grisului marin este dificila. Odata ce parazitul a parasit corpul gazdei, multi acvaristi cred ca pestele a fost vindecat si problema rezolvata si opresc tratamentul, pentru ca mai tarziu sa apara o noua izbucnire si mai mare.

Pentru eradicarea bolii, tratamentul trebuie aplicat pana la finalizare, iar intelegerea ciclului de viata al parazitului creste sansele de succes.

Ciclul de viata este urmatorul:

Etapa de trophont - atunci cand parazitul creste in pielea sau branhiile pestelui sub forma unor noduli mici albi, pestele incepand sa dea semne de agitatie. Parazitul va petrece intre 5 si 7 zile (depinzand de temperatura) hranindu-se din peste. Odata ce atinge maturitatea, paraseste pestele, de obicei dupa ce se stinge lumina. Acum se numeste protomont.
Etapa de protomont - protomontul va inota liber sau se va tara pe substrat pentru cateva ore (de la 2 la 18 ore) producand un invelis lipicios in jurul sau cu care se va fixa pe o suprafata. Dupa aderare, va incepe sa se transforme intr-un chist si se numeste acum tomont.
Etapa de tomont - in acest stadiu au loc diviziuni celulare rapide, care vor rezulta in sute de paraziti noi (en. tomites). Acest stadiu poate dura de la 3 la 28 de zile. Intr-un final, acesti noi paraziti eclozeaza si incep sa inoate in cautarea unei gaze, fiind numiti acum in engleza theronts.
Etapa de theront - parazitii odata eclozati incep sa inoate in cautarea unei gazde pe care trebuie sa o gaseasca in urmatoarele 24 de ore ori altfel vor muri. Odata ce gasesc o gazda, un nou ciclu incepe.

Ciclul de viata al parazitului variaza semnificativ si depinde de temperatura. Dezvoltarea celor mai multe tipuri de Cryptocaryon se pare ca are loc la o temperatura de 23–30°C, acestia trecand prin etapele ciclului mai repede in mediile calde. O greseala des intalnita este de a confunda tratamentul pentru acest protozoar cu cel pentru grisul de apa dulce (Ichthyophthirius multifiliis). Cresterea temperaturii din acvariu nu va contribui la eliminarea protozoarului, asa cum se intampla in cazul grisului de apa dulce.

In mod ideal, parazitul ar trebui eliminat cand se afla pe gazda sau imediat dupa ce o paraseste. Cu toate acestea, cei care sunt incastrati in branhii sunt imuni la tratament pana parasesc pestele. Acest lucru impreuna cu caracterul variabil al ciclului de viata face dificil de tratat boala in timp util.

Tratament

Este recomandat sa fie inlaturat orice tip de carbune activ din filtru pe durata utilizarii medicamentelor. Filtrele UV si aparatura de fertilizare cu CO₂ trebuie de asemenea oprite. Asigurati-va ca dispozitivele de tip Skimmer si generatoarele de ozon din apa sarata sunt oprite. Schimbati 50% din apa inainte de aplicarea oricarui medicament. Aerati acvariul folosind o pompa cu piatra de aer si filtrati pe timpul tratamentului. Filtrul trebuie curatat inainte de fi utilizat. Filtrati pe durata tratamentului. Este recomandat sa fie curatat filtrul inainte de inceperea tratamentului.

Pentru a elimina acest parazit din acvariu, este recomandata o combinatie de schimbari ale apei si tratamente chimice, aplicate de mai multe ori. O greseala des intalnita este de a confunda tratamentul pentru acest protozoar cu cel pentru grisul de apa dulce (Ichthyophthirius multifiliis). Cresterea temperaturii din acvariu nu va contribui la eliminarea protozoarului, asa cum se intampla in cazul grisului de apa dulce.

Tratamentele chimice includ folosirea cuprului, formolului sau o combinatie de cupru si formol. Urmati instructiunile furnizate de catre producator. Pestii Achilles Tangs sunt sensibili la produsele pe baza de cupru si prin urmare utilizati-le cu grija. La fel de eficienta este o “imbaiere” scurta cu formol (urmati instructiunile de pe sticla) si izolarea lor intr-un acvariu separat.

Tratamentele naturale includ urmatoarele metode:

Metoda salinitatii scazute: Pentru o salinitate scazuta pastrati densitatea specifica a apei la aproximativ 1.009-1.010 cu temperaturi de 25 - 27° C timp de 14 zile. O problema a acestei metode este faptul ca salinitatea scazuta nu este usor tolerata de multe specii de pesti marini tropicali, inclusiv rechinul inger si pestii de adancime. Aceste tipuri de pesti pot tolera pentru foarte scurt timp o salinitate scazuta. Un pericol al salinitatii scazute este re-acomodarea greoaie a pestelui cu o salinitate mai mare. Trebuie sa masurati cu mare acuratete salinitatea si sa o cresteti foarte incet.
Metoda “imbaierii”: Imbaieri in apa dulce sau cu salinitate scazuta, de cateva minute, sau bai scurte sau prelungite (de la cateva ore sau la cateva zile), pot fi folosite pentru pestii care pot tolera acest lucru pentru a ucide sau reduce parazitii externi de pe peste. Din pacate, in etapele de trophont si de tomont, parazitii sunt mai protejati, si de aceea sunt necesare imbaieri si bai mai lungi fata de celelalte specii de paraziti.
Metoda schimbarii apei: Inlocuiti 50% din apa acvariului, zilnic, timp de 14 zile. Aceasta metoda este perfect sigura atata timp cat temperatura si salinitatea raman aceleasi, si va inlatura parazitii aflati in etapa de inot liber.

Exista cazuri in care pesti sanatosi ar fi dezvoltat o anumita imunitate fata de aceasta boala. Se pare insa ca este mai degraba vorba de o infestare la o scara mai mica doar. Acest tip de imunitate este de scurta durata, durand aproape 6 luni.

Dupa tratament

Dupa terminarea tratamentului cu medicamente, filtrati apa timp de 24 de ore folosind carbunele activ pentru a inlatura resturile de medicamente. Dupa aceea, carbunele trebuie aruncat. Adaugarea unei solutii cu bacterii benefice in apa acvariului ajuta la inlocuirea bacteriilor purificatoare care au fost probabil afectate in timpul tratamentului. Verificati in timpul tratamentului, dar si zilnic in primele zile dupa acesta, valorile de amoniu/amoniac si de nitriti. Daca valorile nitritilor sunt peste 0.5 mg/l trebuie schimbata 50% din apa si adaugata solutie cu bacterii benefice.

Boala bulelor de gaz